Cum a Inceput Totul – Primele Semne ale RCUH

Sunt sigur ca toti ne amintim cum a inceput totul, care au fost primele semne, ce am facut in momentul in care ne-am dat seama ca e ceva grav si ce ganduri ne treceau prin minte atunci.

La mine totul a inceput cand eram in facultate, in anul doi de facultate, sa fiu mai exact. Tin minte ca am inceput sa iau niste gel de Aloe Vera pe care mama mea l-a cumparat de la o firma din asta, la care era ea distribuitor (Amway sau Forever, una din astea). Si ne-a luat si mie si la sora mea, pentru ca “sunt foarte bune si ajuta la detoxifiere si la cresterea imunitatii, si imbunatateste sanatatea intregului corp”.

Cum am inceput sa iau acel gel, dupa cateva zile a inceput diareea. Mi se spunea ca e ceva normal, organismul se detoxifica, si asta e modul prin care sunt eliminate toate acele toxine. Va trece in cateva zile. Ok, daca asa zic ei, asa o fi. Am continuat sa iau, si am asteptat sa treaca diareea. Problema era ca dupa o saptamana eu tot mai aveam probleme. Ceea ce incepea sa fie dubios.

Dupa cateva zile am inceput sa am si dureri abdominale, si sa am sange in scaun. In momentul acela ai crede ca am inceput sa ma ingrijorez, si sa umblu pe la doctori disperat, incercand sa aflu ce se intampla cu mine. In schimb, eu imi vedeam de ale mele, grija mea cea mai mare era sa castig urmatorul meci de fotbal cu echipa, si trebuia sa fiu in forma, ca eu eram portarul, si coechipierii se bazau pe mine.

Am mers pe la doctorul de familie, care mi-a prescris niste medicamente anti-diareice (metronidazol parca ii zicea) si mi-a recomandat si ceva regim, insa simptomele nu au trecut.

Am mai mers si la alti doctori intre timp, fiecare dandu-si cu parerea, altii certandu-ma ca sunt incostient si ca cum am putut sa stau 2 saptamani cu sangerari si sa nu merg la vreun doctor?”. Daca ar fi stiut ei ce simplu a fost 🙂

Am slabit vreo 10 kilograme in mai putin de o luna de zile, si am ajuns pana in stadiul in care ameteam daca stateam mai mult timp in picioare. Tin minte ca eram in baie, ma barbieream, si am inceput sa ametesc. A trebuit sa ma intind pe pat pentru ca pur si simplu nu mai vedeam nimic, si eram tot ametit. Asta era din cauza anemiei, provocata de atata sangerare.

In ziua aceea am si facut bagajele si am plecat la spital, unde m-au internat la sectia de boli infectioase. Acolo am stat cam o saptamana, timp in care mi-au dat antibiotice (ceea ce a fost o mare prostie) si au facut tot felul de teste. De acolo m-au transferat la gastroenterologie unde mi-au pus diagnosticul de rectocolita ulcero-hemoragica.

Am inceput tratamentul cu salofalk, 3 grame pe zi. Acel tratament, cu programul regulat din spital (trezit la 8, culcat la 10 -11), mesele regulate, repaosul la pat, toate mi-au facut bine si au dus la remisiunea bolii.

Bineinteles, pe atunci credeam ca am scapat de ea. Mi-a zis doctorul ca e o boala cronica, si ca trebuie sa am grija, ca s-ar putea sa mai apara episoade, insa nu stiam eu ce va urma. Eram bucuros ca am scapat de spital.