Cum sa scapi de RCUH si sa te simti excelent, fara medicamente

Tot mai multa lume se confrunta cu probleme la colon, fie rectocolita, fie boala Chron, sau altele mai putin grave. Desi vine pe neasteptate, si nimeni nu stie cauza sau cum se poate trata (cel putin doctorii alopati nu stiu asta), este posibil sa traim o viata normala, daca avem pur sim simplu grija de noi, de sanatatea noastra, de dieta noastra, si avem vointa si incredere.

O prietena draga mie cu care tin legatura si care are si ea RCUH de 10 ani, ca si mine, a fost de acord sa isi impartaseasca povestea ei, cum a ajuns ea sa nu mai aiba niciun simptom, sa traiasca o viata normala, si sa faca lucrurile pe care si le-a dorit dintoteaduna, fara sa apeleze la tratamente biologice, sau mai stiu eu ce minunatii ne baga pe gat doctorii, in ziua de astazi.

Iti recomand sa citesti povestea ei, in intregime, mai jos. Merita, si sunt sigur ca o sa iti placa.

Bună tuturor! Mă numesc Bianca și am RCUH din 2005.

Totul a pornit de la un pepene verde de la frigider. Eram în Grecia în concediu, deci nu aveam nici un stres, din contră, eram într -o perioadă frumoasă din viața mea. Când am aflat ce am am intrat în depresie, plângeam din orice, era greu de suportat gândul că va trebui să țin regim toată viața. Mă întrebam de ce trebuia să mi se întâmple asta la 18 ani și nu la 80 de exemplu. Dar am luat tratamentul, am ținut regim și mi-am revenit foarte repede. Când am mers la control mi-a spus doctorul că dacă nu mi-ar fi pus el diagnosticul s-ar fi gândit că era greșit. Apoi a urmat o perioadă de 4 ani în care am mâncat de toate, însă evitam totuși laptele, fructele proaspete în general, deși mai trişam uneori.

În 2009 am avut un puseu foarte urât. Eram într-o perioadă foarte stresată, obositoare și mâncam nesănătos. Asta s-a simțit foarte repede. Am intrat în spital, când îmi reveneam și mă lăsa acasă începeam din nou să mă simt rău și ajungeam iar în spital, de fiecare dată tot mai rău. Am făcut colonoscopia și mi s-a spus că am pancolită, rectocolita se întindea pe tot colonul.

Când eram în spital mi-a zis o bunicuță să beau ceai de ștevie. Într-adevăr, m-a ajutat foarte mult. Mi-a spus să îl fac destul de puternic și să îl beau în loc de apă. Așa am făcut și îmbunătățirea stării mele de sănătatea nu a întârziat. Am băut acest ceai de ștevie aproape 2 ani. Apoi încet, încet am început să mănânc tot mai multe alimente care nu sunt indicate în rectocolita ulcerohemoragica și am început din nou să mă simt rău. Cert e că ne învârtim în același cerc vicios. Când ne simțim rău am face orice să ne revenim, iar când suntem bine uităm repede calvarul prin care am trecut. Am intrat în spital de mai multe ori de atunci datorită faptului că sunt destul de pofticioasă și nu voiam să realizez gravitatea bolii.

Acum, după 10 ani de rectocolită văd situația altfel. Da, e într-adevăr foarte dificilă rectocolita ulcerohemoragica, însă dacă vrem, putem învinge. Putem să ne simțim bine. Să ne gândim la persoanele care au boli mult mai grave și care ar da orice să poată să țină un regim alimentar și să își revină. Da, noi avem această ocazie. Sunt persoane care au alergie la anumite alimente și nu le consumă deoarece le face rău, noi de ce am face altfel?! Sincer, nu am cunoscut nici o persoană care să își țină regimul și să se simtă rău. În schimb am cunoscut multe persoane care au uitat de dietă și au căzut în capcană de atâtea ori…

Unii medici spun că nu e important regimul însă nu pot să fiu de acord. Nu după 10 ani de experiență cu rectocolita. Am observat pe propria persoană că m-am simțit rău de fiecare dată când am exagerat cu mâncarea care știam că nu e bună pentru rectocolită. Din păcate medicamentele nu fac față să ajute organismul atunci când mâncam ceea ce nu e permis.

Insist foarte mult pe regim alimentar deoarece cunosc o persoană care are rectocolită și își ține regimul strict și de 6 ani se simte foarte bine. Ea e modelul meu, persoana care îmi dă forță să merg mai departe, persoana care a demonstrat că se poate să ne simțim bine controlând rectocolita doar din regim. Nu mai ia nici un medicament, are grijă doar ce mănâncă. Dacă îi e poftă de ceva ce nu are voie mănâncă o cantitate foarte mică, apoi ține regim strict din nou. Ea merge pe regimul știut de toată lumea : carne, pâine, orez, brânză de vaci, prajitura făcută în casă, paste, pătrunjel, puțină sare, nimic prăjit. Am cunoscut-o pe Cristina în spital. Ne simțeam amândouă foarte rău. Ea era la un pas de operație. A luat Prednison, Salofalk și s-a pus pe picioare. De atunci a ținut regimul strict și a scos încet, încet medicamentele la indicațiile medicului.

Putem să ne simțim și noi bine având grijă la alimentație. Scopul nu e să putem mânca de toate, scopul e să ne simțim bine, să ne putem bucura de viață fără să ne întrebăm dacă avem o baie la îndemână oriunde mergem.

Am văzut cât de mult suferă familiile noastre atunci când ne simțim rău și e păcat pentru că totul depinde de noi. Trebuie să avem o ambiție de fier și să ne gândim întotdeauna cu burtica, nu cu papilele gustative. Gândiți-vă întotdeauna înainte să mâncați ceva ce rănește intestinele dacă ați da acel aliment unei persoane dragi care are rectocolita, unui frate, copil, mamei, tatălui, surioarei…. așa-i că nu i-ați da??? Așa-i că nu ați vrea să îi faceți rău? Atunci noi de ce ne facem rău mereu? De ce nu ne interesează de propria persoană? Avem sistemul autodistructiv foarte puternic și e foarte important să ne găsim liniștea și echilibrul. Copiii depind de părinți pentru a ține un regim alimentar, dar noi adulții putem hotărî ce mâncam. Și mai am o întrebare… Oare chiar merită acele puține minute în care simțim aroma alimentelor atâta suferință? Eu cred că nu merită. De aceea m-am decis să nu mă mai simt rău.

Ultimul puseu l-am avut de Paști. Nu știu ce nu mi-a căzut bine, poate de la ouă vopsite, poate de la prea multe alimente amestecate, nu îmi dau seama. Aveam impresia că îmi țin regimul deoarece știm fiecare că ne cam place să ne mințim singuri, însă burtica nu era de acord. Ajunsesem la 8-9 scaune pe zi bineînțeles cu sânge, abia făceam față să mai merg la lucru mai ales că mergeam cu trenul și atunci m-am hotărât. Era momentul să iau atitudine, să văd unde greșeam de ajungeam mereu în aceeași situație.

Am citit mult pe grupul de rectocolita de pe Facebook, m-a ajutat enorm și experiențele celorlalți și am ajuns la concluzia că regimul e singura soluție. Cu cât consumăm mai multe alimente care fac rău intestinelor cu atât trebuie să luăm medicamente tot mai puternice pentru că la un moment dat să cedeze și să nu mai facă față.

M-am decis să îmi țin regimul super strict și să iau medicamentele prescrise de medic, plus medicamente naturiste :

• Salofalk de 4 ori pe zi,
• spumă Salofalk de 4 gr una pe zi seara,
• Eridiarom 9 buc dim, apoi 3 din 2 în 2 ore până am ajuns la 2 scaune pe zi, apoi am mai redus din ele până am ajuns la 9 pe zi, iau și în ziua de azi,
• tratament homeopat prescris de doctorul Calin Andron din Arad,
• Concentrat de fructe și legume Amway 1 buc dimineața,
• Curcumin95 1 buc pastilă la prânz cu mâncarea și
• probiotic Eubiotic de 3 ori pe zi.

Mulțumesc lui Dumnezeu, mi s-a oprit sângerarea și am început să mă simt tot mai bine până am ajuns la 1 scaun normal pe zi. Țin să menționez că am mâncat doar orez, carne slabă la grătar, pătrunjel și mar copt la cuptor mai rar. Am avut o ambiție de fier deoarece nu mai voiam să ajung la Prednison din nou și voiam să evit să ajung la spital din nou.

De 3 luni mă simt foarte bine și simt că mă pot bucura din nou de viață, simt că toată lumea e a mea, că pot să fac orice! Atât timp cât îmi țin regimul, bineînțeles. Am început să mănânc și pâine, paste, morcov, dovlecei, un pic de ardei roșu în pilaful de orez, o bucățică de rahat când mi-e poftă de ceva dulce, afine mai rar. Pot să spun că de fiecare dată când am încercat să mai gust un pic din ce nu am voie m-am simțit mai balonată și scaunul era un pic mai moale.

În acest moment pot spune că mă simt excelent, fără nici un pic de balonare! E minunat! Încerc să evit glutenul, lactoza, zahărul și grâul deoarece mă ajută să nu mai fiu balonată deloc.

Multă sănătate tuturor și sper să vă ajute experiența mea!

Ma bucur mult pt tine Bianca. Esti o inspiratie pentru mine, si sper ca si pentru multi altii.

Daca ai o intrebare pt Bianca, sau vrei sa iti exprimi parerea, lasa un comentariu mai jos. Citesc toate comentariile, si daca ai intrebari, vei primi raspunsuri, cu siguranta.